Douăzeci de dolari pe lună pentru găzduirea site-ului, plătiți unei firme din SUA, arată pe extrasul de cont ca orice altă cheltuială. Pentru un PFA, aduc cu ei și o declarație: D301, decontul special de TVA, prin care plătești tu, în România, TVA-ul de 21% care lipsește de pe factură.
Dacă lucrezi și cu firme din Uniunea Europeană, ca client sau ca furnizor, se adaugă D390, lista operațiunilor cu ele. Pe amândouă le depui până pe 25 a lunii următoare, numai pentru lunile în care ai avut astfel de operațiuni.
Pentru serviciile pe care le vinzi sau le cumperi în UE îți trebuie întâi un cod de TVA intracomunitar (art. 317 din Codul fiscal). Codul nu te face plătitor de TVA: clienților din România le facturezi tot fără TVA. Pentru serviciile din afara UE, cum e găzduirea de mai sus, nu ai nevoie de cod.
Ce cumperi și ce vinzi decide ce depui
Două întrebări: cumperi sau vinzi? Și: firma cealaltă e din UE sau din afara UE? Regula de mai jos e cea pentru serviciile obișnuite între firme: programare, design, consultanță, abonamente la programe, reclame, găzduire.
| Firmă din UE | Firmă din afara UE | |
|---|---|---|
| Vinzi un serviciu fără TVA pe factură | D390, cu litera P | nimic de depus |
| Cumperi un serviciu plătești tu TVA-ul de 21% | D301 și D390, cu litera S | D301 |
În spate e o singură regulă: la serviciile dintre firme, TVA-ul se datorează în țara clientului (art. 278 alin. (2) din Codul fiscal). Când clientul ești tu, TVA-ul se datorează în România și îl plătești tu, nu furnizorul. Când clientul e în altă țară, de TVA se ocupă el. D390 privește doar firmele din UE, pentru că datele din ea ajung în VIES, sistemul prin care statele membre își verifică între ele operațiunile. Serviciile cumpărate din afara UE urmează aceleași reguli de TVA, dar fără D390 și fără obligația de a cere cod (pct. 14 alin. (7) din normele de aplicare a Codului fiscal).
Bunurile din UE au un prag
La bunuri, regula e alta. Dacă nu ești plătitor de TVA și cumperi din alte țări ale UE bunuri de cel mult 34.000 de lei pe an (echivalentul pragului de 10.000 de euro), plătești TVA-ul din țara vânzătorului, ca orice cumpărător, și nu declari nimic în România (art. 268 alin. (4)). Contează și anul trecut: dacă ai trecut atunci de prag, achizițiile se taxează în România de la prima.
Achiziția cu care treci de 34.000 de lei se taxează deja în România, ca toate cele de după. Înainte de ea ceri codul, apoi plătești TVA-ul prin D301 și o treci în D390, cu litera A.
Câteva servicii au o regulă specifică și nu ajung în niciun formular: cazarea, transportul de persoane, masa la restaurant și mașina închiriată pentru cel mult 30 de zile se taxează în țara în care le folosești (art. 278 alin. (4)). Dacă stai la un hotel din Viena pentru un proiect, plătești TVA-ul austriac de pe factură și atât.
Codul de TVA intracomunitar se cere înainte
Codul îl ceri înainte de primul serviciu pe care îl vinzi unei firme din UE sau pe care îl cumperi de la una (art. 317 alin. (1) din Codul fiscal). Pentru bunuri, înainte de achiziția cu care treci de prag. Dacă nu îl ceri, ANAF te înregistrează din oficiu.
Cererea o faci online, prin declarația 700, la secțiunea pentru înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 317. Înregistrarea e valabilă din ziua în care ai cerut-o (pct. 90 din normele de aplicare).
Furnizorilor de servicii din UE le dai codul, ca să-ți factureze fără TVA-ul țării lor. Cu bunurile e invers. Cât timp ești sub prag, nu-l da vânzătorilor de bunuri din alte țări (pct. 90 alin. (3) din norme). Dacă îl dai, se consideră că ai ales să-ți fie taxate în România toate achizițiile de bunuri din UE (art. 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011), iar alegerea te leagă cel puțin doi ani (art. 268 alin. (6)).
Codul nu e pe viață. Dacă l-ai cerut pentru servicii, poți cere anularea lui oricând după ce se încheie anul în care te-ai înregistrat (art. 317 alin. (8)).
D301: TVA-ul pe care îl plătești tu
D301 îl depun cei care nu sunt plătitori de TVA, dar datorează TVA în România pentru ce cumpără: servicii de la firme din străinătate, din UE sau din afara ei, și bunuri din UE taxate în România (art. 324 din Codul fiscal). E singurul dintre cele două formulare care te costă bani.
Pentru fiecare factură primită completezi un rând: numărul și data, suma în valută, moneda și cursul. Baza în lei iese din înmulțire, rotunjită la leu, iar TVA-ul îl calculezi la cota din România, de 21% pentru serviciile obișnuite. Toate serviciile din străinătate intră în secțiunea 4. Cele de la firme din UE se repetă în secțiunea 4.1, pentru că le declari și în D390.
TVA-ul îl plătești până în aceeași zi de 25 (art. 326 alin. (1)). Nu îl poți deduce, fiindcă nu ești plătitor de TVA, așa că rămâne un cost al serviciului.
Ce curs BNR folosești
Cursul e cel valabil în ziua în care TVA-ul devine exigibil (art. 290 alin. (2)). La un serviciu, asta e ziua în care s-a încheiat sau, dacă factura ori plata vin mai devreme, ziua lor. La un abonament plătit la început de lună, e ziua plății.
Valabil în ziua respectivă e cursul comunicat de BNR în ziua lucrătoare dinainte (pct. 35 din norme). Pentru o factură din 15 octombrie iei cursul publicat pe 14 octombrie. Îl găsești în convertorul valutar: alegi ziua lucrătoare dinainte și vezi cursul oficial al zilei.
D390: lista operațiunilor cu firme din UE
D390, declarația recapitulativă VIES, o depune oricine are cod de TVA, fie de plătitor, fie intracomunitar, pentru lunile cu operațiuni cu firme din UE (art. 325 din Codul fiscal). Pe ea nu plătești nimic. Treci, pentru fiecare partener, totalul lunii: țara, codul lui de TVA, numele și suma în lei, fără zecimale. Fiecare rând are o literă: P pentru serviciile pe care le-ai prestat, S pentru cele cumpărate, A pentru bunurile cumpărate și L pentru cele vândute.
Lunar, nu trimestrial
D390 e lunară, inclusiv pentru plătitorii de TVA care își depun decontul pe trimestru. Termenul e 25 a lunii următoare, iar dacă 25 pică într-o zi nelucrătoare, se mută pe prima zi lucrătoare de după (Ordinul ANAF nr. 6.073/2024).
Nu se depune pe zero
Într-o lună fără operațiuni cu străinătatea nu depui nimic: nici D390 (art. 325 alin. (4)), nici D301 (art. 324 alin. (2)). Nu există declarație „pe zero”.
Clienții din Marea Britanie nu mai intră în D390, fiindcă Regatul Unit a ieșit din UE (art. 325 alin. (12)). Fac excepție doar bunurile care pleacă din Irlanda de Nord sau ajung acolo. Un client britanic e, pentru tine, unul din afara UE.
Înainte de prima factură către un client din UE, verifică-i codul de TVA în VIES, pe site-ul Comisiei Europene. Normele îți cer să poți arăta că el e o firmă înregistrată în scopuri de TVA, iar codul confirmat în VIES e dovada (pct. 14 alin. (8)).
O lună cu cifre: octombrie 2026
Să luăm un PFA de design, neplătitor de TVA, cu cod intracomunitar. În octombrie 2026 are trei operațiuni cu străinătatea:
- pe 2 octombrie plătește abonamentul lunar la un program de design, 60 de euro, facturat de o firmă din Irlanda;
- pe 15 octombrie plătește 20 de dolari pentru găzduirea site-ului, facturați de o firmă din SUA;
- pe 21 octombrie termină un proiect pentru un client din Germania și îi facturează 2.500 de euro, fără TVA, cu mențiunea „taxare inversă”.
Cursurile sunt cele comunicate de BNR în ziua lucrătoare dinainte: 5,2777 lei pentru un euro pe 1 octombrie, 4,7706 lei pentru un dolar pe 14 octombrie și 5,3285 lei pentru un euro pe 20 octombrie.
În D301 intră cele două cumpărături:
| Factura | Calcul | Baza | TVA 21% |
|---|---|---|---|
| Programul de design, Irlanda, 2 oct. | 60 EUR × 5,2777 | 317 lei | 66,57 lei |
| Găzduirea, SUA, 15 oct. | 20 USD × 4,7706 | 95 lei | 19,95 lei |
| De plată | 412 lei | 86,52 lei |
Amândouă stau în secțiunea 4, iar factura din Irlanda apare și în secțiunea 4.1. În D390 intră cele două operațiuni cu firme din UE:
| Partener | Litera | Baza în lei |
|---|---|---|
| Clientul din Germania | P | 13.321 |
| Furnizorul din Irlanda | S | 317 |
Baza clientului german: 2.500 × 5,3285 = 13.321,25 lei, trecută fără zecimale. Furnizorul din Irlanda are în D390 aceeași sumă ca în secțiunea 4.1 din D301. Găzduirea lipsește, fiindcă firma e din afara UE.
Până miercuri, 25 noiembrie, PFA-ul depune ambele formulare și plătește 86,52 lei. Pentru proiectul din Germania nu datorează nimic: TVA-ul îl plătește clientul, acolo. Pentru impozitul pe venit contează altă dată, cea în care încasează cei 2.500 de euro, cu cursul BNR din ziua bancară dinainte.
Cum le depui
Le depui online, pe CUI-ul PFA-ului: descarci formularul de pe site-ul ANAF, îl completezi, îl semnezi cu certificatul digital calificat și îl încarci pe e-guvernare.ro.
Dacă treci de 395.000 de lei cifră de afaceri pe an și devii plătitor de TVA (art. 310 din Codul fiscal), D301 dispare. Aceleași achiziții le treci în decontul de TVA, formularul 300, unde TVA-ul apare și ca datorat, și ca dedus, așa că de regulă nu plătești nimic pe el (art. 326 alin. (2)). D390 rămâne.
În PFAdesk emiți și facturile către clienții din UE, cu mențiunea „taxare inversă”, cu codul tău de TVA intracomunitar și cu cel al clientului. Fiecare încasare și cheltuială în valută primește cursul BNR valabil în ziua ei, așa că la sfârșitul lunii ai deja sumele în lei de care ai nevoie pentru cele două formulare.
Acest articol are scop informativ și reflectă regulile în vigoare în octombrie 2026: Codul fiscal, normele lui de aplicare și formularele 301 și 390 ale ANAF. Nu înlocuiește consultanța contabilului tău. Verifică pe anaf.ro și în Codul fiscal înainte să depui.